E a treia zi de Crăciun — o perioadă potrivită pentru a depăna amintiri din drumețiile anului 2025, înainte de a ne propune măcar două-trei pentru noul an. Prezentăm un circuit accesibil și reprezentativ pentru Munții Retezat, pe care l-am parcurs în august. Acesta poate include, opțional, și o noapte la cort în Poiana Pelegii sau la Lacul Bucura.
Traseu: Poiana Pelegii (1633 m) – Șaua Pelegii (2285 m) – Vf. Peleaga (2509 m) – Lacul Bucura (2041 m) – Poiana Pelegii. Timp estimat: ~7 ore în total.
Cu cortul în Poiana Pelegii
Circuitul descris nu necesită campare, putând fi parcurs integral într-o singură zi. Totuși, drumul care trece pe lângă Barajul Gura Apelor, urmează apoi valea Lăpușnicului Mare și ne aduce în Poiana Pelegii, este destul de accidentat și lung, astfel încât se recomandă o noapte la cort.
În campingul din Poiana Pelegii se găsește o sursă de apă potabilă. Deși este o variantă cu vreme mai blândă comparativ cu campingul de la Lacul Bucura (fiind cu aproximativ 400 m mai jos), chiar și în luna august am petrecut o noapte cu temperaturi negative. În acele condiții, echipamentul de tip „primul preț tehnic” s-a dovedit a fi insuficient.
Etapele traseului:
1) Poiana Pelegii (1633 m) – Șaua Pelegii (2285 m)
- Marcaj: Punct albastru
- Durată: ~2h – 2h 30 min
Ne lansăm pe marcajul „punct albastru”, cu săgeata indicând aproximativ două ore până la Tăul Ghimpele și încă una până în Șaua Pelegii.
Poteca ne scoate rapid din pădure pentru a ne duce pe valea Râului Peleaga (care, la confluența cu Râul Bucura, formează Lăpușnicul Mare). Aceasta începe, din păcate, cu o secțiune de vreo 10 minute plină de hârtie igienică în stânga și în dreapta, dovedind popularitatea excesivă a acestei destinații. Ulterior, urmăm cursul apei pe o porțiune destul de lungă, cu diferență de nivel mică și cu o priveliște deschisă spre crestele semețe ale muntelui.
Lăsăm în dreapta Vârful Păpușa Mică și, după un urcuș abrupt până la Tăul Ghimpele (cunoscut și sub numele de Lacul Peleaga), mai avem foarte puțin până ajungem în Șaua Pelegii.
2) Șaua Pelegii (2285 m) – Vf. Peleaga (2509 m) – Lacul Bucura (2041 m)
- Marcaj: Cruce galbenă
- Durată: 2h – 2h 30min
Ajunși în creastă, avem în stânga Vârful Peleaga și în dreapta Vârful Păpușa. Ne adăpostim de vântul puternic după un morman de roci și analizăm opțiunea de a ne abate aproximativ o oră de la circuit pentru a bifa și Vârful Păpușa, însă renunțăm, deoarece urcușul pare foarte similar cu cel care ne așteaptă oricum spre Peleaga.
Începem ascensiunea și, după circa o oră, suntem în cel mai înalt punct al drumeției de azi. De aici admirăm îndelung relieful glaciar al acestui masiv, după care coborâm spre Lacul Bucura. Acolo găsim un izvor cu debit puternic și apă rece ca gheața, cu care ne ostoim setea, fiind arși de soarele și vântul de pe creastă.
Lacul Bucura (2041 m) – Poiana Pelegii (1633 m)
- Marcaj: Bandă albastră
- Durată: ~1h
Zăbovim pe malul lacului glaciar. Privirea plutește pe valuri, cuprinsă de farmec. Mă gândesc că am mai atins apa aceasta acum 20 de ani, la prima mea drumeție în Retezat, dar „niciun om nu pășește de două ori în același râu” (Heraclit din Efes).
Îmi aminteam de atunci că traseele în Retezat sunt deosebit de dificile și credeam că, în drumeția aceasta, anii își vor spune cuvântul și va fi și mai greu. Dar nu a fost așa. Cu cât îmbătrânești, ai mai multă nevoie de liniște și înțelegi mai bine frumusețea munților, cu atât traseele devin mai ușoare și par să „treacă” mai repede decât atunci când aveai, poate, o formă fizică mai bună, dar un psihic mai puțin acomodat cu răbdarea ascensiunii.
Coborâm pe segmentul cel mai bătătorit, cel care unește cele două locuri de campare, fără să știm dacă ne vom mai întoarce curând pe aceste poteci. Sunt încă atât de multe vârfuri de atins, atât în Retezat, cât și în restul Carpaților Meridionali. Gândul ne fuge deja spre înălțimile anului 2026, când vom nara în aceste pagini noi și noi impresii de călătorie, așa cum stă bine unor adevărați prieteni ai muntelui.
Ff frumos.