Îmi plac vechile cărți turistice (și cele poștale). Dau o stare de lungă vacanță școlară de vară. Fac chef de plimbare de dragul plimbării, fără să te simți presat să pozezi pentru like-uri, fără să te încordezi ca pentru un antrenament de fitness cronometrat, fără să îți propui să cunoști ’oameni faini’, fără echipament scump, fără mari emisii de CO2 și coadă la îmbarcare.

De data aceasta am pornit prin a răsfoi două cărți de la editura Sport-Turism, din anii 1981, respectiv 1986.

Cartea turistică veche conține descrieri istorico-geografice, ca o ușoară temă de vacanță care te deconectează de la cursa spre noi destinații exotice desfășurată pe rețelele sociale. Din monografia Văii Teleajenului aflăm despre Eufrosin Poteca, iluministul de la Nucșoara,

apoi admirăm ’Simfonia norilor, preludiul ploilor estivale’,

și ‘Buchet de gingășie în lumea împietrită a Ciucașului’.

Căutăm în carte un traseu marcat, nici prea lung, nici prea scurt. Cel mai plăcut ar fi un circuit de o zi, astfel încât să avem rucsacul ușor, să nu ne stresăm cu diferite cazări și mijloace de transport și să nu coborâm pe același drum pe care am urcat. Mai sunt și alte criterii personale. Vrem să evităm cât mai mult segmentele pe care unii din grup au mers deja. Vrem să evităm și drumul forestier pe care Cabana Ciucaș își cară în mașini de teren clienții „umflați” de bere Ciucaș. După trei ore de analiză a volumului 34 din colecția „Munții Noștri”, apare și soluția:

Cabana Muntele Roșu – La Răscruce – Cabana Ciucaș – Vârful Ciucaș – Șaua Tigăilor – Cabana Ciucaș – Cabana Muntele Roșu (~7-8 ore în total).

Pentru traseele din Munții Ciucaș, cele mai multe variante de cazare se găsesc în stațiunea Cheia, așa că ajungem acolo. Aceasta are o atmosferă de tabără de elevi parțial abandonată. Se aud în depărtare hiturile deceniilor trecute și îți imaginezi că vin dintr-un casetofon. Sunt vreo 2-3 magazine mici cu produse de bază așezate pe rafturi de lemn, ca într-o alimentară din anii ’90. Mici pentru grătar găsești doar congelați, așa că mai bine îi iei și-i pui la frigider înainte să urci pe munte.

Dimineața, fără alarmă pentru că avem toată ziua lungă de iulie la dispoziție, lăsăm mașina la Cabana Muntele Roșu și pornim în circuit.

1) Cabana Muntele Roșu (1280 m) – La Răscruce (1805 m), triunghi roșu, 2 ore

Traseul începe cu un urcuș abrupt, care trece pe lângă o cabină pentru aparatură seismologică. Intrăm pe sub crengile unor molizi bătrâni, parcă desprinși din Lord of the Rings, cum nu am mai văzut în munții noștri atât de aproape de potecă. După ce ocolim prin stânga Vârful Muntele Roșu (1765 m), ajungem La Răscruce, în culmea Gropșoarele-Zăganu.

2) La Răscruce (1805 m) – Șaua Chirusca (1567 m) [cruce roșie] – Cabana Ciucaș (1595 m) [bandă roșie], 1h 30m

Acesta este cel mai ușor segment de pe circuit, ce îți permite să savurezi peisajele fără efort. În stânga, priveliștea se desfășoară larg spre Vârful Ciucaș și spre stâncile „care se strâng ca o cetate”. Întâlnim un cioban cu turma sa. Câinii lui ne privesc cu blândețe, fără să latre. Îl întrebăm: „Ce rasă de oi e asta?”. Ne răspunde, cumva iritat: „Oi… oi… îs oi”. Ajungem la Cabana Ciucaș.

3) Cabana Ciucaș (1595 m) – Vârful Ciucaș (1954 m) – Șaua Tigăilor (1745 m) [bandă roșie] – Cabana Ciucaș (cruce roșie), 2h 30m

Acest mic sub-circuit din cadrul întregului traseu propus vizitează partea centrală a Masivului Ciucaș. Înainte să ne lansăm, luăm o bere Ciucaș de la Cabana Ciucaș. Ne așteptam să fie mai bună, dar o bem puțin stresați la gândul că riscăm să mai comandăm 2-3 rânduri și apoi să abandonăm planul de a ajunge la vârf, coborând direct. Începe să se strecoare gândul: „Oricum am mai fost pe vârful ăsta… Nu țin neapărat să ajung iar… Parcă vine ploaia…”. Totuși, ne mobilizăm, amânăm următoarele rânduri de Ciucaș pentru Cheia și plecăm în circuit. Fiind o zi de weekend, potecile sunt pline, de parcă ai fi în parc. Nu mai știi dacă se cuvine să spui „Bună ziua!” celor de pe contrasens. Ajungem în vârf. E aglomerat. Stăm la coadă pentru poza de grup, apoi începem coborârea înapoi la Cabana Ciucaș. Ploaia chiar vine, dar avem pelerine, așa că putem admira fără grabă „frumusețea de basm”, așa cum notează ghidul turistic din colecția „Munții Noștri” despre Culmea Tigăile Mari.

4) Cabana Ciucaș (1595 m) – Cabana Muntele Roșu (1280 m), bandă galbenă, 2 ore

Există două variante pentru această coborâre. Cea de evitat este drumul forestier care urmează Pârâul Berii, marcat cu cruce albastră, de care am vorbit în introducere. Denumirea de Pârâul Berii nu are legătură cu berea Ciucaș, ci provine de la cuvântul slav ber, care înseamnă „a duce”. Varianta potrivită pentru drumeți este banda galbenă, care evită traficul auto, intersectându-l doar la fântâna „Nicolae Ioan”. Însă, nu după mult timp de la pornirea pe banda galbenă, se observă că prima porțiune a traseului, până la fântână, este o potecă marcată cumva „artificial” pentru a evita drumul forestier, fiind mult prea abruptă ca să arate a potecă veche, apărută „natural” datorită reliefului. După două ore, ajungem înapoi la finalul circuitului, la Cabana Muntele Roșu.

Coborâm cu mașina spre Cheia, cu promisiunea de a reveni, pentru că „a călători, a drumeți, este o nevoie sufletească” (Nicolae Iorga).